Cred ca sunt cumva gresita.. Mergeam pe o cale de fata serioasa: premianta in scoala generala si in liceu, mergatoare pe la olimpiade, intrata prima la facultate, lucruri din astea care prevesteau un parcurs academic glorios. Doar ca nu faceam asta din dorinta de a deveni cineva sau de a fi super-instruita, ci doar pentru ca eram lenesa si curioasa, iar cea mai distractiva metoda de petrecere a timpului din vremea aia era sa stau printre carti. In anul 3 am renuntat la facultate si am plecat din Romania. Drumul meu era previzibil - masterat, doctorat, apoi sus la o catedra, invatand lucruri inutile pe niste tineri pe care i-as fi dispretuit. Nu vreau deloc viata aia. Asa ca am plecat sa fac ce-mi place: politica extremista si mancare. Cartile mi-au ramas buni prieteni, dar le tin doar ca hobby. Meseria mea e sa hranesc lumea la un restaurant si asta ma face foarte fericita. Ce-am castigat? Fericire si libertate. Ce-am pierdut? Mama abia daca mai vorbeste cu mine, fiindca am dezamagit-o. Colegii si prietenii de acasa aproape m-au uitat si isi continua vietile liniare ca si cum n-as fi existat niciodata. Toti cei pe care-i aveam aproape inainte, daca imi vorbesc inca, ma privesc de sus pentru ca am renuntat la facultate, ca si cum niste diplome ar putea sa-mi demonstreze cunostintele. Nu imi doresc deloc sa ma intorc. Sunt bine aici, iubesc, muncesc suficient de putin incat sa am timp si sa traiesc, sunt utila. Toti cei la care am tinut in tara, insa, ma condamna pentru ca n-am vrut sa fiu o fiinta impaiata, un produs al sistemului. Eu sunt fericita aici la margine - si totusi uneori as vrea ca ei sa ma inteleaga.