Port o povara mult prea grea...Am ranit si am facut sa sufere doi oameni care nu meritau asta.Primul este "tovarasul" meu,din copilarie,alaturi de care am crescut si care imi era frate,prieten,confident.Am trait impreuna cei mai frumosi ani din viata,am ras impreuna,eu am si plans iar el m-a consolat,am fost certati si ne-am impacat...Toate astea,pana cand viata ne-a despartit si am plecat,fiecare,pe drumul lui,fara sa avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume.Cand n-a mai fost langa mine,am simtit un gol imens si am inteles adevarul,am inteles ca il iubeam, fara sa-mi dau seama;dupa un timp am aflat ca si el simtea la fel,dar,nici unul nu am avut curajul s-o spunem,la timp. M-am casatorit cu un om care m-a iubit enorm, care-mi placea dar...Sotul meu a facut tot ce a fost omeneste posibil ca sa-mi fie bine; cred ca nu sunt multi oameni atat de buni, de sufletisti, de tandri.Dar simtea ca sufletu si mintea mea nu-i apartin, in totalitate, iar eu am simtit ca il doare, ca sufera, dar nu-i puteam oferi mai mult,desi am vrut, pentru ca era un om bun. Au trecut ani, multi ani, iar sotul meu a decedat in urma unui stop cardiac...S-a intamplat sa-l reintalnesc pe "primul"si m-au socat raceala lui,indiferenta si usoara ostilitate fata de mine. Dar are dreptate; dupa atatia ani, ce-as fi vrut, sa ma primeasca cu bratele deschise? M-a asteptat, a fost furios, cand a auzit ca m-am casatorit, dar...atat. Poate, daca ar fi spus ceva, daca m-ar fi lasat sa stiu ce simte, lucrurile ar fi stat altfel. S-a casatorit si el; poate e fericit, poate nu, dar nu am indraznit sa-l intreb nimic, pentru ca nu vrea sa poarte o discutie. E politicos, civilizat, dar rece, distant si, mereu, incruntat. Nu vreau nimic de la el, dar simt ca, daca n-ar fi prea bine-crescut, m-ar strange de gat (si, sincer, cred ca merit). As vrea sa putem (sa poata) trece peste tot si sa vorbim, ca doi oameni civilizati, normali...Din omul pe care l-am iubit n-au mai ramas decat calmul incredibil, bunul simt si o pereche de ochi verzi-albastri, tristi...Iar eu am ramascu povara ca am facut sa sufere, ca am ranit doua fiinte, doua suflete extraordinare...