Confesiuni

Prima iubire...ahh! si acum tremur cand ma gandesc...O iubire atat de nevinovata si totusi atat de puternica pentru mine. O relatie de 3 saptamani a fost suficienta sa ma faca sa iubesc un baiat inca 3 ani in urma despartirii si presimt ca vor mai trece multi pana sa-mi treaca. Azi?..azi ma regasesc intr-o relatie de 9 luni alaturi de un baiat cu care gust incet din tainele s**ualitatii, un baiat care ma respecta, ma iubeste, ma intelege, ma asteapta sa mai cresc ^_^ si ma protejeaza, dar...inca mai ma gandesc la el, ''prima mea iubire''. De cate ori il vad zambesc ca prima data cand l-am vazut, necontrolat, ma desprind de trup si ma evapor in aer apoi ma intorc si-mi simt sufletul sec. Imi amintesc si acum momentul in care fostul mi-a scris dupa un an un mesaj intrebandu-ma daca sunt bine si cum mai imi merge si am ramas blocata in fata computerului, tremuram necontrolat, erau niste fiori care parca ma faceau sa plang si sa rad in acelasi timp. Imi e dor de el :( . Nu stiu daca il vreau neaparat ca iubit, ma simt multumita sa-l vad de cateva ori pe an, caci simt ca sufletul mi se lumineaza. De ce nu pot sa-l uit desi am tot ce-mi trebuie? :(( De ce? :'(
Share


Raspunsuri

povestestene mai mult despre primul tau iubit, cum v-ati cunoscut si chestii despre relatie
Ei bine, atunci sa incep. Ador sa vorbesc despre el. :) Pai dupa cum spuneam si pe Wattpad: ´´Inalt, cu parul de culoarea taciunelui si cu ochii negrii precum intrunericul noptii este cel care mi-a furat inima inca de la inceputul adolescentei mele. Este prima mea iubire. Un baiat foarte istet, care stie ce vrea, optimist si foarte ambitios. Un adevarat mascul alfa, un invingator... Mi-a oferit o iubire inocenta de neuitat. Cand era in preajma mea nu ma puteam opri din zambit, iar cand ma lua tandru de mana incepeam sa tremur usor fara sa mai ma pot opri. Ma pupa suav pe frunte si ma strangea tare in brate parca lasandu-ma fara aer, desi prezenta sa imi ingreuna oricum respiratia. Imi provoca mii de fiori in tot corpul printr-un singur pupic pe buze si ma facea sa ma desprind complet de pe pamant, simtindu-ma pierduta, dezorientata in spatiu, blocandu-mi toate simturile natale.`` Cat despre cum ne-am intalint, ne-am intalnit pe holul scolii, eram cu prietenele. Cand a trecut el pe acolo, aveam chitara uneia dintre prietenele mele si incercam sa invat cum se canta, iar el m-a intrebat daca stiu sa cant si uite asa am inceput sa vorbim. Inca de cand l-am vazut mi-a ramas impregnat in suflet. Ceea ce nu pot sa inteleg este de ce a devenit atat de important pentru mine si de ce dupa atata timp nu pot trece pe langa el fara sa simt nimic, atata timp cat noi am fost impreuna doar 3 saptamani.Chiar nu pot sa ma inteleg :)) !.
Prima iubire nu se uita!