Confesiuni

depresie...de cativa ani imi tot caut o motivatie indeajuns de puternica pentru mine incat sa nu ma mai gandesc la cum mi-as pune capat zilelor...Nimic din ceea ce sunt nu imi este pe plac...dar in acelasi timp imi e prea frica sa imi asum riscuri...am copiii...sunt datoare sa traiesc pentru ei. Dar eu nu simt ca traiesc! Ma simt moarta pe dinauntru. Eu de fapt nici nu exist. Sunt doar un purtator de griji pentru altii..Nu mai reusesc sa fac nimic din ceea ce imi facea placere...nu pot sa dorm, rad fortat doar ca sa arat lumii cat sunt de puternica...imi asum tot soiul de sarcini doar ca sa imi umplu timpul si sa nu mai trebuiasca sa privesc golul din sufletul meu! Vreau sa mor dar sunt prea lasha sa fac ceva pentru asta!