Recent m-am despartit de iubita mea, asta dupa o relatie de 5 ani. Stiu e mult, altii deja s-ar pregatii de insuratoare, de ar fii in cazul meu. Cauza despartirii o constituie parintii meu, nu sunt deacord cu fata pe am ales-o. Mai precis, fata, nu era de familie buna si pe langa asta, precum proverbul, pedeapsa parintilor se rasfrange asupra copiilor, la fel si starea ei de sanatate era subreda. Desi dansa ma iubea nespus de mult, eu fiind intre ciocan si nicovala, am ales doar sa "TIN", cat de mult am putut la dansa. Sentimentul de „Iubire”, am incercat pe cat de mult cu putinta sa-l reprim, deoarece atunci cand nu pute-am sa o vad sau sa discut cu dansa la telefon, asta pentru a nu-mi afecta activitatea profesionala pe care o desfasuram in acel moment. Am fost pe la dansa de multe ori, doar ca municipiul in care traim fiind foarte mic, nu am putut sa o scot niciodata din casa ei. La inceputul relatiei, am avut un sentiment de amaraciune destul de mare, deoarece nu o pute-am scoate nicaieri. Oricine ne vedea impreuna, imediat vestea ajungea la urechile parintilor mei. Cu timpul am reusit sa ne obisnuim amandoi cu asta. Sarind la alta ideeie, dansa, marturisesc sincer, nu imi amintesc sa-mi fii iesit vreodata din vorba, asta ca sa nu mai spun ca, sa apucat sa fie gospodina, numai ca sa imi fie pe plac. La fel ca si voi, la oricine era impotriva relatie noastre, era exclus din cercul ei de prieteni. Doar ca azi (11.09.2014)…… totul sa terminat, prin faptul ca dansa (stiind ca eu nu o voi putea CERE NICIODATA DE SOTIE, si tot o port cu REPLICA „Va fi bine”), a decis sa intre intr-o relatie cu alt barbat. Bine…..a avut bunavointa de a-mi spune dupa asta. Acum nu am chef de somn, hrana, sau orice alta activitate de orice gen. De ma ve-ti crede sau nu e alegerea voastra, dar mesajul meu reprezinta un strigat de ajutor, pentru cineva care are puterea, resprectiv cunostintele, de a-mi intinde o mana.