Acum 4 ani aveam o prietena la care tineam foarte mult. O iubeam pur si simplu. Nu am fost niciodata un baiat de bani gata dar din putinul care il aveam incercam sa o fac fericita. Pe vremea aia inca nu munceam, eram la liceu si singurii mei bani erau aceia care mi-i dadea mama din salariul ei care era si el mic. Cu banii aia o scoteam in oras, ii faceam cadouri uneori, nu aveam prea multi dar incercam sa o fac pe ea fericita. Eram bucuros cand o vedeam zambind, mi se topea inima. Pe masura ce trecea timpul, o vedeam parca mai rece, mai distanta de mine, desi nu ii gresisem cu nimic, nici n-as fi putut face asta, daca o vedeam suparata ma intristam si eu. Se schimbase ceva dar nu stiam ce. Daca o intrebam ce are imi dadea raspunsuri vagi. Dupa ce ne desparteam si plecam acasa ma gandeam tot timpul la asta. Am crezut ca e din cauza mea, ca nu se simte cum s-ar simti cu altul care are mai multi bani si ar fi dus-o in mai multe locuri. Toate astea s-au schimbat intr-o zi cand o prietena de-a ei mi-a spus ca ii place de alt baiat. Am ramas fara cuvinte. Apoi mi-a spus povestea lor. Ea si cu baiatul asta mai fusesera impreuna dar el isi batuse joc de ea, si apoi o parasise. Oricum ea nu trecuse peste asta si tot pe el il vroia. Eu eram fraieru ei. Nu intelegeam de ce, eu eram cel care o iubea. Am insistat in fata prietenei ei sa imi arate cine e acel baiat, nu a vrut, dar dupa lungi insistente, a aceptat. Urmau sa se intalneasca toti 3, prietena mea, prietena ei si acel baiat. Zis si facut, dupa cateva zile a venit momentul potrivit, iar in fata blocului ei toti 3 erau impreuna. Eu ,ascuns undeva mai in spate. Blocat. Fara puls. Dupa ce au plecat, am plecat si eu acasa. Fierbeam de furie. 2 zile mai tarziu am asteptat sa plece ai ei la munca. Am urcat la ea. Surprinsa ca ma vede. Fara prea multe vorbe am luat-o de par si i-am dat cati pumni am putut in gura si in cap. Mi-am descarcat toata furia. Am desfigurat-o pur si simplu, era intinsa pe jos gemand de durere. A urmat proces, 3 ani pt vatamare corporala dar am iesit dupa 1 an si 8 luni. Imi aduc aminte si acum cum plangea mama. Nu regret ca am facut asta, am invatat unele lucruri importante despre viata cat am stat inchis. Puscariasii au mai mult suflet decat oamenii liberi. Acum o caut, inca mai am o urma de furie in suflet care nu imi da pace pana in momentul cand te voi intalni din nou sa ma razbun. De data asta vreau sa mori.