Nu e criticul cel care conteaza, nu e omul care arata de ce cel puternic cade sau unde creatorul putea sa faca mai bine. Meritul apartine omului care se afla in arena; al carui chip este insemnat de praf si de sudoare; care lupta curajos; care greseste si care poate cadea inca, deoarece nu exista cucerire fara erori sau slabiciuni, dar care lupta intr-adevar pentru a se realiza, care cunoaste marele entuziasm si marea credinta, care actioneaza pentru o cauza nobila, care mai presus de toate cunoaste intr-un final triumful inaltelor tinte, si care in cel mai rau caz, daca greseste, cade cel putin glorios, astfel incat locul sau nu va mai fi alaturi de sufletele timide si tematoare care nu cunosc nici victoria si nici infrangerea.