pana la 14 ani nu dadeam niciun fell de importanta mancarii. mancam doar cand mi se facea foame (si nici atunci pt ca nu aveam senzatia asta prea des) sau cand ma chema mama la masa. Odata cu inaintarea in varsta, incepera liceului, first love, primele iesiri si petreceri, blah blah, am inceput sa am grija la silueta, in sensul ca doar alergam seara si nu mancam decat o data sau de doua ori pe zi. nu am simtit nimic in acel timp pt. ca rezultatele deja incepeau sa apara usor, rapid si frumos. ma simteam bine in pielea mea. am mai avut fluctuatii de greutate dar nu mai mult de 3/4kg maxim care le dadeam jos tot prin sport. despre obiceiurile mele alimentare nu pot spune ca aveam pe atunci (14-16 ani) nu imi pasa cine stie ce de gusturi. evitam carnea de porc, vita si painea si nu faceam abuz de nimic. chestii normale. nu am stat niciodata sa ma gandesc la numaratul caloriilor, combinatii alimentare, etc, etc. Toate astea pana am ajuns la 1.63 de cm sa cantaresc 49 de kg (16 ani), greutate pastrata pana la 17 ani urmata de o usoara ingrasare pana la 52. nu e cine stie ce. iti dai seama ca ma simteam mai bine la 49 decat la 53 dar pe atunci aveam alte probleme pe cap(sau mai bine zis niciuna, eram tot timpul pasiva). singurele perioade nefericite din viata mea erau vacantele pt ca ai mei nu ma lasau sa ies decat de 2 ori pe saptamana si atunci cam strambau din nas. Automat,vara eram in perioada mea de "grasa" dar nu stiu ce se intampla ca de fiecare data, pana incepea scoala, ajungeam la 51-50 de kg fara a-mi da seama cum. Toate bune si frumoase pana am constientizat ca vine perioada aia din liceu in care fiecare coleg din clasa isi face majoratu si tu tre' sa te duci. De-acuma, atat a fost, zilele erau numai cafea cafea cafea, salata inainte de 18, la 19 iesi la alergat 8 km dus-intors ajungi la 20 acasa si te culci de oboseala dar dupa ce mai intai faci un dus. petreceri, voie buna, alte alea nu mancam nimic la petreceri nici macar tort, pur si simplu nu aveam chef sau pofta. nu dadeam deloc importanta mancarii. booon. vine majoratul meu ajunsesem la 48 de kg si format de femeie snur, fara tate, fara cur. ma simteam excelent. nu eram cine stie ce frumusete in ceea ce piveste chipul dar nici de ignorat nu eram. eram... o draguta cu ceva accente de bucatica :)). trece si majoratul meu, vine vara.... periada in care am inceput sa mananc ciocolata la modul obsesiv, zilnic macar cate una.....eehh. pe la sfarsitul lui iulie am pus ceva pe mine. ajunsesem la 54 si ma simteam groaznic. dar, faptul ca am avut ocazia sa ma angajez in vara m-a schimbat total. slabisem la loc pana la 51 ma simteam super bine si apreciam ca nu mai eram formatul snur. incepe scoala, gata cu jobu de vara. greutatea se mentinetimp de 2 luni la 51 si apoi pana inainte de vacanta de iarna se indrepta si stagna catre 49-50 maxim. ma simteam perfecta, bine si aveam curaj sa ma imbrac cu orice fiind sigura ca imi va sta bine. aveam curaj sa ies afara zambind si oarecum emanand un acel vino-ncoa' care ce-i drept, imi convenea foarte mult. pana a venit vacanta de iarna.... unde m-am ingrasat imediat dupa revelion, adica dupa terminarea ocaziilor in care trebui sa-ti faci griji cum arati si cate kg ai. la mijlocul lui ianuarie ajunsesem la 57 fara 300 de grame si ma simteam oribil. am facut o sala de sala cu regimuri alimentare si restrictii. Au inceput poftele si constientizarea mirosurilor, texturilor, gusturilor si compozitiilor mancarii. devenisem obsedata. orice prajitura, fel de mancare, bucata de PAINE o savuram din priviri si ma abtineam,. ajunsesem la 53 de kg intr-o luna, cu chiu cu vai, cu restrictii, abtineri, si mici torturi psihice care deveneau obsedante in momentul cand vedeam ceva pe masa de care nu puteam sa ma ating. m-am lasat de sala cu convingerea ca un regim rapid va da si ultimile 3 kg jos si dupa o sa am un stil echilibrat, impletit cu sport zilnic macar acasa in fata laptopului impreuna cu don'soarele alea dragute care iti arata de ce tre sa faci un abdomen in stilu ala si nu altfel. da.. sa zicem sportul 2 ori pe sapt. si in continuare diete peste diete, disociate, rapide, detoxifiante, ce sa mai, diete diete si iar diete. ajunsesem la un prag in care ma simteam super slaba si super bine si se vedea.(puteam sa jur cel putin). pana la proba cantarului si la aratarea celor 51.5 kg care le aveam atunci. am intrat in depresie, saptamani intregi de chinuri si abia un kil jumate jos. inebuneam de nervi si ciuda. asa ca am inceput incetul cu incetul sa.mi fac mofturile, poftele si "viata alimentara" meavuta pana atunci. dupa care constatam ca ma ingrasam si iar ma apucam de o disociata sau o detoxifianta sau o oricare alta si slabeam dar niciodata pana la momentul ala de satisfactie personala, ca unul din cele anterioare vacantei de iarna. chinuri, placeri si chinuri peste placeri ce au dus la un dezechilibru total al propriei mele gandiri. ajunsesem ba sa am momente in care nu-mi mai pasa cum arat si mancam pur si simplu ce.mi pica in mana savurand fiecare clipa, fie ma simteam asa nasol ca ajungeam ca timp de o saptamana sa numar calorii peste calorii si mese cu ore fixe si iar calorii.... acum am ajuns in stadiul in care, acum o sapt jumate ma simteam excelent in urma recapatarii constiintei si scaderii in greutate incat aveam chef sa stau numai pe afara, si sa merg merg merg sa ard calorii sa beau lichide si sa mananc cat mai putin si hipocaloric.. pana s-a intamlat nu stiu ce C**** dupa 3 zile. ma aflu acum in fata calculatorului si nu ma mai suport am ajuns sa ma gandesc la fiecare fel de mancare, la ce mananc urmatoarea data. mananc non-stop, uitandu-ma la fete care is slabe si gandindu-ma ca gata, de maine m-apuc de dieta si nimic nu ma poate impiedica.... NO S*** si acum ma gandesc la mancare si la faptul ca pot sa-mi incant pastilele gustative. sport am si nu am chef sa fac si de lene stau in pat. de ingrasat m-am ingrasat destul de mult pt starea mea psihica rezultatul fiind dublat: nu numai aportul caloric mare si chestiile nesanatoase m-au dus la ingrasare cu si efectul yoyo(caca-m-as in el de efect) . ma simt ca dracu, mi-e scarba sa ies afara si nu mai reusesc sa-mi trezesc constiinta sa ma redresez pe drumul cel bun. tot ma amagesc ca fetele grase cu care inainte eram critica si le eram superioara motivand cu faptul ca nu au deloc ambitie si putere in ele, pe cand eu, subtil si fara sa fie nevoie sa scot o vorba transmiteam ca EU POT, SPRE DEOSEBIRE DE TINE. Acum hehehe iata ca s-a intors roata si ma simt ca dracu', arat ca unul si nu am nici putere psihica interioara indeajuns de mare incat da fac ceva impotriva. pur si simplu mi-am pierdut rabdarea, si am am ajuns sa nu-mi mai pese de cum arat. stau si le injur in gand pe alea care le-am aflat ca mananca de sparg de 87236475 de ori mai mult ca mine si abia de pun un kil pe ele. mi se pare incorect ca eu sa ma "stresez" cu grija "caloriei de maine" si tot sa nu ajung unde ele s-au aflat dintotdeauna. Plang si mi-e ciuda pe mine ca n-am stiut niciodata sa apreciez momentele de unde puteam sa construiesc ceva scufundandu-ma si involuand pe zi ce trece. am ajuns sa observ ca metabolismul meu incetineste, efcetele intarzie sa apara si nimic nu mai da rezultat. inca o data ma apuc si plang si-mi fac sperante false apoi ma consolez cu ceva bun, devin depresiva, urmata de o scurta constientizare, "apucare de treaba" (de slabit desigur) si sfarsita cu o renuntare dupa insistenta unui pitic pe creier dupa o pofta. Bocesc si acum.