Am primit asta pe email,..., comentariile sunt de prisos: Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Suntem colonizati de o pop***tie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O pop***tie care a evoluat in interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta urland din toti bojocii: "Am avere, am valoare!".E ca si cum undeva, in secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mal uman care acopera incet-incet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii in salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casa in Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat in urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pana la urma, a plecat in strainatate, la studii si nu s-a mai intors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. In locul celor disparuti, au aparut rufele colorate intinse la uscat si boxele scoase pe fereastra. In locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul roman, cu lantul de-un kil jumate, ii bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, in afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul. Despre Romania, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Pop***tia care ne inlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, in sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. Acum cateva zile, am vazut la Craiova parade acestei Romanii Noi, triumful Mafiei inhamate la cosciugul lui Caiac, in semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi in sange. Oamenii aia care dadeau ordine politiei se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mana pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa valorile lor, suntem calcati de masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne invata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Suntem o tara ocupata de hoarde sosite din pantece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara in care fiul naiv si sarac al taranului (cati or mai fi asa) isi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se intalneste la Gara de Nord, cand se da jos din autobuz.Marginea lumii s-a razbunat dand buzna in centru, pusa pe jaful identitatii nationale, intocmai ca barbarii care navaleau in Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strans in muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de romana se poate retrage in privata din curte, unde isi va indeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. In locul ei, discurile cu manele raman sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi la fund. Chiar daca ai vrea. (autorul mi-e necunoscut dar sa-i dea D-zeu sanatate ca le zice bine)