Confesiuni

Am dat de scrisoarea ei din 2009. Prima si ultima. Singura legatura fizica dintre noi de 7 ani. Pot sa o simt, pot sa o miros, pot sa o ating, dar nu e aici si nu va fi... astept viata urmatoare.


Raspunsuri

2009 - 7 = 2002. mama ce misto era prin 2002. mi-am adus si eu amine de vremurile alea... super
Nu amana pana in viata viitoare .... acum du-te si recucereste-o ...
asa este, lupta pentru Fericirea ta!!!
Nu e vorba de recucerit. Ne-am intalnit pentru prima oara acum 3 saptamani. Este mai mult decat am visat. Gandim, simtim, vorbim la fel. Din adancul inimii mele spun ca prefer sa fie ea fericita. Nu sunt nici macar gelos si nu-mi pasa de "bad timing". Nu am simtit fluturasi in stomac, nu mi-a batut repede inima, a fost o apropiere de suflete sau doar un ideal? Cel mai bun partener de viata, cel mai bun amic (prieten), cea mai buna partenera sau doar un vis nerealizabil? Pe parcursul vietii ramai doar cu prietenii adevarati. Poate ca e bine ca ea descopera un alt mod de a trai in doi si sa-si dea seama cine o cunoaste si o poate fericita. Timpul este raspunsul dar am o varsta la care nu mai pot astepta si nu sunt dispus sa risc "maxim 2 ani". Un capitol din viata incheiat cu tristete si regrete. Viata merge inainte si sper sa intalnesc ceva mai bun. Nu cred ca ma merita desi ma face cel mai fericit.