Imi este dor de ea!, atat de mult dor, adunat in acesti ani, trecuti nebuneste, ilogic parca.. Adevarata Iubire, pasiunea, sentimente ce mangaie si dor! Ne-am lasat in urma, acum cinci ani, de atunci nu mai stim unul de celalalt. Ne iubeam pe furis, interzis, cu zambete, cu lacrimi, cu dulce, cu amar. Despartiti de distante, de drumurile diferite pe care eram. De cate ori flamanzesc de dragostea ta, de cate ori imi este sete de tine, dau buzna in vreo parfumerie, respir 'la vie est belle' , inchid ochii si ma afund in amintiri, intru in inima mea, ne avem unul pe celalalt acolo, nu mai exista prezent, decat ce am fost noi doi... Acum cinci ani. Mi-ai spus sa nu te caut, ca iti formatezi telefonul, datele, emailul, in fine, aveai nevoie de 'sa'. Si sa nu te caut pana nu ma vei cauta tu. Mi-a fost teama, atunci. Si, am zis ceva ce a lasat o tacere aducand a amar, asa cum am simti-o atunci: Daca nu vom mai fi 'noi', daca nu ma vei mai cauta, sper sa o faci pentru ca sa pui capat acestui pacat in care traim, si ca nu o faci ca urmare a unei dezinteresari in persoana mea. S-a intamplat in Octombrie 2016, tocmai iti povesteam cum ma mutasem, cum aveam o gradina, cum eram entuziasmat in ate vedea acolo, candva (desi, posibilitatile erau atat de mici, avand in vedere situatia ta). Dar, asa mi-ai zis, un pic grabita, ca formatezi tot, si sa nu te caut pana nu aud de la tine. Am promis. Nu puteam altfel, decat sa promit, sa nu te distrug, sa nu te pun in pericol. La vie est belle. Te respir, cu mult dor, ce doare. Esti dragostea mea, nu ma voi vindeca de tine, nu vreau, nu pot. Timpul s-a scurs...au trecut cinci ani, de la ultima auzire. Si mai mult timp, de cand am fost ultima oara impreuna. Imi lipsesti, te doresc, mi-e dor sa pasim amandoi pe alei, sub soare, sub frunzele ce cad, pe langa yachturile inmarmurite la mal, sa ne soptim Iubirea, sa traim 'imposibil', fie si din#cand-in-cand. Stiu. Poate ca altfel ar fi fost daca nu exista dulcele-amar al clandestinitatii. Traiam clipele furate, la puterea infinitului. Au fost ani romantici, iar romanta lor ramane pura, inimitabila. Atat de mult ma doare sa stiu ca acele clipe nu mai pot fi, cu toata dorinta mea de a fi replicate, re-traite. Traiesc cu o mare durere, si un dubiu, desi as stii cum sa te gasesc, ezit sa o fac. Pe de o parte, nu vreau sa iti complic viata, prezentul. Nu stiu care iti sunt sentimentele, dorintele. Timpul, in general, altereaza perceptiile. Aproape totul se schimba, si imi spun ca daca ai fi vrut sa stii de mine, ai fi gasit destule posibilitati in a o face. Tacerea acestor cinci ani imi spun sa nu deranjez.... La vie est belle. Se spune, o mare iubire este vindecabila de o si mai-mare iubire. La mine, nu a existat, inca. Au ramas parfumul tau, amintirea ochilor verzi, zambetului larg, atingerii calde... Nu peste mult timp, voi reveni in aceasi tara, voi fi aproape de tine. Imi spun sa nu o fac, dar oare voi rezista sa te vad macar o data, de la distanta? La vie est belle. Te iubesc, iar asta nu se schimba.