Confesiuni

mi-am inceput viata s**uala de curand.nu are nimic sa imi reproseze(cuvintele lui) in afara de faptul ca refuz sa fac s** oral.nu e o ambitie,nu e faptul ca sunt ingusta la mine,nu sunt pudica doar ca nu pot sa ma vad in situatia asta.mentionez ca am peste 20 de ani.il iubesc ma iubeste dar imi reproseaza constant acest lucru si acum nu ma mai pot apropia de el pt ca stiu ce imi va spune.nu imi spune te iubesc,te doresc,imi place sa te tin in brate ci sec "s** oral".nu stiu cea vreau de scriu asta aici....poate o parere,un sfat....mentionez ca m-am despartit de el de o 5luni si ma cauta innebunit dar nu vreau sa am iar sentimentul de frustrare din timpul relatiei
Share


Raspunsuri

Nu stiu motivul pentru care te-ai despartit de el, dar cred ca ai facut bine. Spun asta deoarece iti lipsea afectiunea, nu cred ca te iubea cu adevarat, atunci cand iubesti cu tot sufletul cele mai fanteziste ganduri prind contur si totul se intampla de la sine.
Si totusi trebuie sa scapi de aceasta prejudecata, vor mai exista barbati in viata ta, toti isi doresc asta! Probabil nu esti inca pregatita pentru asta, va veni de la sine in momentul in care te vei indragosti iarasi!
Mai vorbeste si cu prietenele tale, 99% dintre ele o fac! Doar ca marea majoritate nu recunosc...
esti cam inapoiata.
Care e inapoiata? Cea care s-a confesat? Sau cea cu ultimul raspuns? Intreb ca sa inteleg si eu cui te adresezi
Si eu am trecut prin treaba asta, ca si barbat. Pana la urma ne-am despartit si noi dar din alte motive. S**** oral deja a devenit un lucru normal, dar daca prietena refuza acest lucru trebuie sa-i respecti alegerea. Deci ai facut bine ca l-ai parasit, deoarece nu aveai un viitor alaturi de el, dar sa fi constienta ca de ce fugi n-o sa scapi, candva tot o sa o faci cu altcineva.
Nu toti barbatii isi doresc asta!
Iti scriu din perspectiva unui baiat de 23 de ani, intr-o relatie de 2 ani ca prietenu sau, ma rog, fostul prieten nu te iubeste, nu te-a iubit si probabil ca nu o va face! Cand iubesti pe cineva, il pretuiesti din tot sufletul si numai gandul ca ai putea face ceva prin care sa te folosesti de el/ea, iti creaza remuscari. Ok, toti functionam in baza atractiei, e ceva care pana la urma ne defineste ca oameni, insa in momentul in care propriile dorinte s**uale murdaresc sensibilitatea si sentimentele celuilalt si constientizam asta, insa cu toate acestea continuam presiunile sub forma santajului de exemplu, eu cred ca nu e dragoste, ci mai degraba egoism.