Confesiuni

Sunt deprimantă și mă simt tot mai rău din cauza unui băiat pe care îl cunosc de când eram mică. De mici ieșeam împreună dar el considera că nu trebuie să fim împreună pentru că nu ar vrea să îmi strice copilărie. La vârsta de 17 ani el m-a căutat și își dorea o relație cu mine. În urma faptului că trebuia să plece în străinătate la muncă a pus presiune pe mine să întreținem relații intime. Eu îl iubeam și voiam să îi fac pe plac, iar cu o zi înaintea plecării am cedat și am zis că nu trebuie să ne despărțim pentru asta. După un an de zile lucrurile au început să se schimbe. Ne-am despărțit, dar continuând să vorbim să întreținem relații s**uale in ciuda faptului că el are o relație cu o fată care are și copil. Îmi promite că totul va fi bine,doar sa am răbdare. De un an de zile aștept, sunt pusa pe locul doi. Nu mă pot gândi la altceva decât la el,la noi... Simt că vreau sa fim mai apropiați, dar în același timp simt și că lucrurile nu se vor schimba. Nu mă pot uita la niciun alt băiat, când sunt căutată de cineva imediat mă gândesc la el și simt că greșesc față de el dacă vorbesc sau intenționez să ies cu cineva. Nu știu cum as putea sa scap din aceasta situație, simt o stare depresiva și nu știu dacă e cazul sa merg la un psiholog care sa mă ajute sa ies din asta, sa fiu o fată fericita care are tot viitorul înainte.


Raspunsuri

Fa un s** bun cu altul și îl uiți :) altfel nu scapi :)
E o vorba!: rupe pisica in doua! Pa cu el, imediat, si mergi mai departe fara a mai privi inapoi!
Si cu onoarea ta cum ramane?
Ce e aia "onoare" in acest caz?
Nimic nou sub soare.Statistic foarte putine relatii bazate pe prima dragoste rezista.Marea majoritate a femeilor au luat o plasa deasta si acum ca sa se razbune le fac zile amare prostilor care le-a luat de neveste.Ingroasa si tu rindurile lor si vei fi ok.