Ma intreb.. chiar ma intreb, unde mi-a disparut pofta de viata.. Si ce anume a luat-o. O fi disparut odata cu toate lucrurile din trecut care acum sunt amintiri? A disparut treptat? E adevarat ca in toata melancolia mea ma simt legat de lucrurile care nu mai sunt, si imi pare rau ca nu mai sunt. Am nevoie de o motivatie, de ceva care sa ma faca sa simt din nou placere pentru fiecare noua zi. Stiu ca in trecut nu m-am gandit niciodata la asta pentru ca simteam si aveam in mine o dorinta naturala de a trai, care acum a disparut. Mi-a mai ramas doar gustul, senzatia aia cand ma gandesc la ce simteam atunci, e un fel de amagire. Sau poate e o scanteie. Habar n-am. M-am gandit de multe ori ce as putea alege ca motivatie pentru a continua. N-am gasit raspuns. In unele momente sunt unele lucruri care ma motiveaza pe o perioada scurta. Foarte scurta. Am imbatranit asa tanar ? M-am gandit cum ar fi sa o iau de la inceput. Dar nu pot da timpul inapoi. Pot doar sa incep de unde sunt. Dar nu ma motiveaza nimic. Nu simt ca traiesc, doar ca exist. Idei, citate, scriitori, versuri, povestiri, nimic nu functioneaza. Mi-am dat seama ca nu poti cu adevarat imprumuta energia si forta pe care au avut-o altii, doar citindu-le povestile. E o iluzie. Intotdeauna vine din interior, dar fara motivatie nu vine nimic. Si ce e cu adevarat zguduitor, in situatii ca astea nimeni nu te poate ajuta. Probabil nici daca ar vrea nu ar putea. Deabia acum imi dau seama cat de singur sunt. Singur.