Confesiuni

Nu ?tiu cu ce sa încep, cum sa încep dar, pentru început voi spune. Bun?! Îmi este greu sa vorbesc, sa ma exprim, sa ma descarc. Tot ce simt in acest moment este durere, o durere enorm? în suflet pe care nu o pot exprima prin cuvinte,simt cum ma sfâ?ie ?i ma ucide cu fiecare ora, minut, secunda? De jum?tate de an simt ca nu mai tr?iesc, ca nu mai sunt om, nici nu mai simt ca respir. Voi încerca s? scriu aceasta situa?ie în care am ajuns asa cum pot. Îmi cer mii de scuze dac? voi mai face gre?eli. Ma numesc Ana-Maria, am 36 de ani, sunt mama a doi copii fata ?i b?iat, fata are 17 ani iar b?iatul 13 ani. Sunt divor?at? de 7 ani. Am luptat mul?i ani cu fostul so? ca s? am ambii copii, (fostul so?) voia mereu sa îmi ia un copil (b?iatul) din r?zbunare ca am plecat dintr-o casnice de 12 ani plina cu violenta fizica ?i verbala dar, am luptat asa cum am putut ?i am reu?it s?-i am pe amândoi lâng? mine . În c?snicia mea rare ori au fost momente frumoase, lini?tite, din p?cate momente mai pu?in pl?cute sunt foarte multe, acele momente ma mai urm?resc ?i acum. Dup? divor? a fost lini?te ?i armonie m-am putut bucura de copiii mei, ?i de clipe frumoase chiar dac? la acea vreme nu o duceam bine financiar dar, m-am putut bucura doar 7 ani. De ce? A crescut acum, are 17 ani iar fata mea a cunoscut un b?iat anul trecut (2021)mai mare decât ea cu 2 ani. Mi-a spus de acest b?iat, l-am cunoscut ?i eu, la prima vedere p?rea un baiat cuminte, merge la liceu iar dup? ore merge la munca. Au trecut câteva luni de când l-am cunoscut, totul mergea normal pana într-o zi când a venit fata plângând ?i mi-a spus ca s-au desp?r?it pe motiv ca el vrea sa fac? o pauza, au stat doua s?pt?mâni desp?r?iti apoi el a cautat-o ca vrea sa se împace cu ea. Ea orbit? ?i înnebunita dup? el, mai ales ca este prima rela?ie a ei s-a împ?cat cu el, nu trec 3 s?pt?mâni de când s-au împ?cat ca iar se desparte de ea pe motiv ca vrea sa vad? dac? el o iube?te pe ea, din nou plânsuri, crize de nervi, am încercat sa o lini?tesc sa fiu lâng? ea sa o fac sa mearg? mai departe, ea este o fata cumintica, frumoas?, (nu spun asta doar ca este copilul meu) este înalt?, parul lung blond spre ?aten , nici slaba nici plinuta,. Nu este o fata rea doar ca este orbit? ?i din cauza asta s-a schimbat foarte mult ?i s-a l?sat influen?at? . Dup? ce s-a desp?r?it din nou de ea, la o s?pt?mân?/doua a cautat-o din nou, iar s-a împ?cat cu ea iar a dat-o peste cap, dup? împ?care la nici o luna s-a desp?r?it din nou de ea, din nou planse-te seara de seara, nu mai mânca, st?tea numai în pat ?i plangea ?i zi ?i noapte, mi se strângea stomacul ?i sufletul când o vedeam în ce stare era, o s?pt?mân? de co?mar era alba la fa?a de atâta plâns, nu dormea nop?ile. Din nou a cautat-o ?i din nou s-au împ?cat ?i bineîn?eles ca din nou ia dat papucii dup? nici 3 s?pt?mâni. Atunci am sim?it nevoia sa i-au ini?iativa ?i am luat leg?tura cu el ?i i-am spus sa o lase în pace, sa stea departe de ea, este prea manip***tor pentru ea ?i asa ceva nu accept. O perioada a l?sat-o în pace dar din nou a luat leg?tura cu ea ?i au vorbit o perioada f?r? ca eu sa ?tiu, am b?nuit ca ceva nu este în regula ?i am descoperit ca erau din nou împreun?,. Am stat de vorba cu ea ?i i-am spus tot ce cred eu despre el, i-am spus ca b?iatul asta sigur mai vorbe?te ?i cu alte fete ?i din p?cate s-a adeverit, din motivele astea se tot desp?r?ea de fata ca s? poat? sa se întâlneasc? cu alte fete, st?tea cu fetele acelea 2-3 s?pt?mâni apoi le d?dea papuci si se reîntoarcea la fata mea. În octombrie anul trecut iar s-a desp?r?it de ea, din nou st?ri de vom?, plâns nop?ile, nu se mai concentra pentru ?coal?, pentru teste, începuse sa fumeze, mediile neincheate la unele materii,. Bineîn?eles c? am început sa ne certam pentru ca negliza ?coala, ?i sa fie tensiuni, scandaluri între noi ,. Nu vroia nimic, ba mai mult mi-a spus ca nu vrea sa mai mearg? la facultate ca termina doar astea 12 clase, nu-i convenea nimic, din tot ce spuneam eu, ea spunea nu ?i nu, tipa la mine, la fratele ei, se rastea, îmi vorbea numai între din?i, i-am vorbit ?i frumos, ?i cu ?ip?t, ?i cu r?stit ?i cu implorat,, (de b?tut nu am dat în ea, ur?sc violenta) , ?i tot nimic. Pe la sfâr?itul lunii octombrie a cautat-o din nou ?i din nou a bulversat-o a îmbrobodit-o ca din nou s-a împ?cat cu el, ca o iube?te ca a fost un prost ca ?i-a dat seama ca ea este fata pe care el ?i-o dore?te, doua luni nu s-au mai desp?r?it, pana când el ?i-a atins scopul. S-a culcat cu ea a folosit-o ?i-a f?cut omul treaba cu ea iar dup? doua zile ia dat papucii, a aruncat-o la gunoi din nou,. Sunt mama, doare, îmi moare sufletul. Sa te chinui sa cre?ti 2 copii singura ?i sa vina unul sa î?i bata joc de ceea ce ai construit ?i de ceea ce ai cl?dit ca p?rinte este greu,. Sunt mama ?i ca mama am simt din nou sa intervin ?i am luat leg?tura cu el ?i i-am spus dac? nu o las? în pace ?i dac? o mai cauta voi depune plângere în potriva lui, sa o lase în pace pentru ca nu este ea, sa î?i caute pe cine o vrea el dar sa o lase în pace pe fata mea . Cred ca orice mama ar fi f?cut lucrul asta ca s? intervin? într-o rela?ie care este toxic? ?i care î?i distruge copilul. Ea a aflat acum anul asta (2022) în luna februarie ca am intervenit ?i ca l-am amenin?at cu politia dac? nu sta departe de ea. Reac?iile ei au fost foarte urate fa?? de mine, tipa îngrozitor la mine,, îmi vorbea foarte agresiv ?i cu ura, mi-a spus ca am f?cut-o de ru?ine în fa?? lui, ca îi este ru?ine cu mine, m-a amenin?at ca va fugi de acas? ca ea îl iube?te ?i daca îl iube?te accepta orice din partea lui, ca nu are nevoie de mine, ca nu aveam nici un drept ca s? ma bag, cu ce drept m-am b?gat în rela?ia ei . Am rugat-o sa se lini?teasc? sa ma lase sa-i explic de ce am intervenit,. Am încercat s?-i explic ca, cu dreptul de mama am intervenit, am implorat-o sa nu mai zbiere la mine mai ales ca era într-un loc public. Rug?min?ile mele au fost în zadar. De fratele ei nici nu mai spus ca nu ii pasa de el, nu îl întreab? nici m?car un simplu ce mai faci, îi este str?in . În felul în care mi-a vorbit, în felul în care m-a jignit, în felul în care m-a f?cut sa ma simt, singura solu?ie care mi-a mai r?mas a fost s?-i fac toate bagajele ?i sa le duc la p?rin?ii mei, când i-am dus bagajele acolo i-am spus ca poate sa vina acas? doar când î?i aduce aminte cine sunt ?i când realizeaz? ceea ce mi-a strigat, vorbit, jignit. Doar atunci. A trecut o s?pt?mân? de atunci dar, sufletul îmi moare pe zi ce trece, simt cum mor simt sufletul cum mi se stoarce de durere, mor cu fiecare ora, minut, secunda, îmi urla sufletul în mine, nu am nici un sprijin de la nimeni, nici m?car de la p?rin?ii mei, Nu mai sunt om de câteva luni, nu mai simt ca tr?iesc, simt ca nu mai am aer, simt ca orice fac, fac în zadar. Simt ca nu ma mai reg?sesc, ca nu mai am nici un rost, simt ca sunt un e?ec ca ?i p?rinte, As vrea sa plâng dar nu pot, nu pot sa plâng de mul?i ani. Ultima data când am plâns din tot sufletul a fost în urma cu 6 ani jumate, de atunci nu. Iar din cauza ca ?in totul în mine de atâ?ia ani mi s-a dat organismul peste cap, pe sistemul nervos am f?cut mici accidente vasculare sunt cu factori de risc, pot paraliza pe partea dreapta sau sa mor, nici cu inima nu sunt bine, sunt cardiac?, (nu are rost sa mai spun ?i de celelalte probleme de s?n?tate cu care ma confrunt ) Am doua joburi, m-am zb?tut asa cum am putut sa le pot oferi un trai cât de cât decent, sa aibe ?i ei cât de cât acolo, am încercat s?-i fac sa nu le fie ru?ine atunci când ies pe strada, am încercat s?-i înv?? sa fie cura?i, ordona?i, respecto?i , cumin?i, decen?i ?i sa respecte dar, se pare ca am dat gre?. Simt ca nu mai sunt binevenita, simt ca trebui sa plec ?i sa nu mai ?tie nimeni de mine , simt ca locul meu nu mai este aici, simt ca acas? nu mai este acas?, nu ma mai pot bucura de munca mea de tot ceea ce am construit ?i am cl?dit atâ?ia ani de una singura. Dac? plec m? simt o las?, dac? r?mân m? simt o ratat de mama, nu ma pot numi mama. O mama nu da gre? niciodat?. Simt ca am dat gre?. Ma ur?sc pentru asta. Orice am, orice ating simt ca distrug. Poate merit toate astea.


Raspunsuri

Nu esti singura in aceeasi situatie. Tine-ti firea cat poti de bine. Toate acestea se vor rezolva, in 6 luni, 1 an, 2 ani, nu conteaza cand, dar se vor aranja, echilibra. Intareste-te, nu ai voie sa cazi. Sunt momente in care lucrurile se petrec dramatic, si nu rareori ne rugam in a da timpul inapoi cu cateva secunde, de a relua altfel totul, de a urma alta cale. Esti o femeie demna, mama devotata, ai incercat sa educi, si vei continua sa o faci. Ia o pauza cumva, aseaza un echilibru in tine, admite ca lucrurile acestea au nevoie de timp in a reveni la normalitate. Curaj. Calde imbratisari !